A cincea variantă era cea mai bună și tocmai de asta a rupt-o.
Sorin scria la masa din bucătărie, după unsprezece noaptea, când casa se liniștea, pe spatele unor foi rămase de la lucru. Avea trei minute de vorbit. Cât vrei, i s-a spus, dar cam trei minute.
Ascultase altele înainte. Erau frumoase. Oamenii vorbeau despre un gol pe care nimic nu îl umplea, despre o carte deschisă exact la versetul potrivit, despre o noapte în care s-au întors. Toate curgeau ca un râu. A încercat să scrie așa.
Problema nu era sala. Sorin a vorbit la nunți, a ținut toast pentru trei prieteni, cântă la chitară în fața oamenilor fără să îi tremure mâna.
Problema era rândul al doilea.
În rândul al doilea vor sta mama lui, cei doi frați ai lui, și vecinii de peste drum. Adică singurii oameni de pe pământ care cunosc versiunea de dinainte. Cel care a rupt poarta cu mașina la nouăsprezece ani. Cel care venea acasă la patru dimineața de atâtea ori încât mama lui dormea cu ușa camerei deschisă ca să audă cheia. Cel care a spus că banii sunt pentru mașină și nu au fost pentru mașină.
Așa că scria propoziții care nu erau minciuni și nu erau nici adevărul. "Am avut o perioadă mai grea." "Am făcut și lucruri de care nu sunt mândru." "Dumnezeu m-a scos de pe un drum greșit."
Fraze de anunț la ziar. Corecte, curate, lustruite, și fără nimeni în ele.
La douăsprezece și un sfert a intrat Ionuț, fratele mijlociu, după apă.
A citit peste umărul lui, cum citesc frații, fără să ceară voie.
"Ce e asta?"
"Mărturia."
Ionuț a citit până jos, fără să comenteze. A pus paharul pe masă. Și a zis un singur lucru, fără nicio răutate, cu vocea unui om care chiar nu înțelege:
"Asta nu e a ta. Unde sunt eu în ea?"
Sorin a rămas cu creionul în aer.
Pentru că avea dreptate. De patru seri scria o mărturie pentru niște străini. O scria astfel încât să poată fi ascultată de oameni care nu îl cunosc și nu au ce să verifice. Iar în sala în care urma să o spună nu era niciun străin. Era exact singura sală de pe pământ în care fiecare propoziție putea fi confirmată de cineva care fusese acolo.
"Tu ai fost la tot", a zis Sorin.
"La tot", a zis Ionuț. Și a mai zis, de la ușă, cu paharul în mână: "Și eu vreau să aud partea în care se schimbă. Nu partea în care se rotunjește."
Isus l-a trimis exact acolo unde nu voia să se ducă
Este un om în Evanghelii care a cerut singurul lucru pe care ceri și tu.
După ce a fost eliberat, în ținutul Gadarenilor, omul acela s-a dus la barcă. Nu a cerut bani, nu a cerut o slujbă, nu a cerut o explicație. A cerut să plece cu Isus. Adică a cerut să înceapă de la zero într-un loc unde nimeni nu îl văzuse legat cu cătușe printre pietre.
Și Isus nu l-a lăsat.
Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.Marcu 5:19
Uită-te ce a cerut și ce a primit. A cerut o barcă și a primit o adresă.
Ai fost trimis, exact ca el, în locul în care oamenii țin minte cum arătai, pentru că Marcu 5:19 spune du-te acasă, la ai tăi, și povestește-le cât a făcut Domnul pentru tine. Cel care intră cu tine în sala aceea și stă lângă rândul al doilea nu este curajul tău, este Duhul Sfânt, Care duce mai departe ceea ce Dumnezeu a făcut deja.
Și uite ce s-a întâmplat cu omul acela: a plecat și a început să vestească în toată Decapole cât făcuse Isus pentru el, și toți se minunau. Zece orașe. Un om care nu avea nici trei minute pregătite și nici o singură frază frumoasă. Avea o adresă și o întâmplare.
O mărturisire nu este un examen, este un jurământ rostit tare
Acum hai să schimbăm categoria lucrului care ți se cere, pentru că de aici vine toată frica.
Tu te pregătești pentru un examen. Un examen are un barem, are un juriu, are o notă de trecere și are pe cineva care ascultă ca să găsească greșeala. De aceea rescrii de patru seri.
Dar Scriptura nu vorbește niciodată despre asta ca despre un examen.
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.Romani 10:9 și 10
Nu ai primit un examen, ai primit un jurământ de rostit. Romani 10:10 spune că cu gura se face mărturisirea, iar un jurământ nu se corectează până sună bine, se rostește. Duhul Sfânt este Cel care ține ceea ce se rostește acolo, nu memoria oamenilor din sală.
Așa se ratifica un legământ dintotdeauna: cu voce tare, în fața martorilor, o singură dată. Martorii nu erau acolo ca să evalueze. Erau acolo ca să audă, ca să nu se poată spune mai târziu că nu s-a spus.
Iar martorii care te cunosc de treizeci de ani sunt cei mai buni martori pe care i-ai putea avea. Un străin nu poate confirma nimic. Fratele tău poate.
Cum se scrie o mărturie care îți aparține
Cea mai puternică mărturie din Evanghelii încape într-o singură propoziție și a fost spusă de un om care nu putea susține nicio discuție teologică.
El a răspuns: dacă este un păcătos, nu știu; eu una știu: că eram orb, și acum văd.Ioan 9:25
Ai deja o propoziție pe care nimeni nu o poate contrazice: Ioan 9:25 spune: eu una știu, că eram orb, și acum văd. Nu a fost o pledoarie, a fost un om, iar Duhul Sfânt nu îți cere să câștigi o dezbatere, îți cere să spui ce ai văzut cu ochii tăi.
Deci scrie-o din nou, în trei mișcări, și nu mai mult.
Unu. Un lucru din "înainte", spus în limba ta, nu în limba anunțurilor. Fără detalii care rușinează pe altcineva. Fără numele nimănui care nu ți-a dat voie să îl folosească.
Doi. Ce s-a schimbat, și Cine l-a schimbat. Nu "mi-am dat seama". Nu "am realizat". Cine.
Trei. Un lucru pe care îl faci acum și nu îl făceai atunci. Mic, concret, de marți dimineața. Nu o promisiune, un obicei.
Și mai două lucruri, care nu se spun destul.
Nu împrumuta povestea nimănui. O mărturie luată de la altcineva sună bine și nu ține la o singură întrebare pusă de un frate. Iar o poveste liniștită nu este o poveste mai mică: cine crede că un om trebuie să fi ajuns foarte jos ca să aibă ceva de spus nu a citit bine ce s-a plătit pentru fiecare.
Chiar acum, în timp ce citești, frica de a fi tot omul de dinainte nu are niciun drept să stea la microfon în locul tău. Cuvântul spune că prin credința din inimă se capătă neprihănirea și că mărturisirea se face cu gura, în Romani 10:10, iar Duhul Sfânt este martorul care a fost acolo în anii aceia și este acolo și în sală.
Și încă un lucru, înainte de orice. Mama ta a dormit cu ușa deschisă ca să audă cheia. Când se ridică ea în rândul al doilea, se ridică o femeie care te-a așteptat mai mult decât ai așteptat tu vreodată ceva. Binecuvântează-o cu gura ta, chiar și în gând, înainte să spui prima propoziție.
Iar dacă întrebi unde și cum se face pasul care urmează, nu de la pagina aceasta afli. Du-te la oamenii care te cunosc și care te-au învățat, spune-le exact ce ai citit aici, și lasă-i pe ei să te ducă.
Aici mesajul se oprește din învățat, și urmează să se întâmple ceva.
Nu ți se cere o poveste mai bună. Nu ți se cere să fii convingător, și nici să găsești fraza care închide gura cuiva. Nu ți se cere nici să simți ceva anume când vorbești, și dacă nu vine nicio emoție, asta nu spune nimic despre tine și nu spune nimic despre Dumnezeu.
Ți se cere un lucru pe care îl poți face chiar acum, singur, în camera în care stai: să te ridici și să spui o dată, cu vocea cu care ceri pâine la magazin.
Deci primește. Este al tău lucrul acesta, pentru că Marcu 5:19 spune povestește-le cât a făcut Domnul pentru tine, iar Duhul Sfânt duce vorba mai departe decât ajunge vocea ta.
Declare this over yourself
Două lucruri trebuie să stea sub picioarele tale înainte ca vorbele acestea să însemne ceva. Întâi: dreptul de a vorbi așa nu se câștigă cu o poveste frumoasă, este al lui Hristos, iar în Hristos ți-a fost dat, și Îl reprezinți când deschizi gura. Al doilea: rezultatul este al Lui. El hotărăște cum și când, la vremea Lui, iar liniștea Lui nu este niciodată dovada că ai crezut prea puțin.
- Rând de scaune din față, tu nu ești juriul meu, și hârtia din buzunarul meu nu mai are de trecut niciun examen. Scriptura spune că omul acela a fost trimis acasă, la ai lui, cu ce făcuse Domnul pentru el, în Marcu 5:19, deci o sală plină de oameni care mă știu de dinainte este locul potrivit, nu cel greșit. Vorbesc în picioare, o dată, cu vocea mea obișnuită.
- Frică de a fi tot omul de dinainte, tu nu ești mărturia mea, și te dau jos în Numele lui Isus. Duhul Sfânt este martorul care a fost acolo atunci și este aici acum, și de aceea ce spun eu nu se sprijină pe memoria fratelui meu.
- Doamne, Tu ai făcut lucrul despre care am să vorbesc, și de aceea nu am nimic de apărat, am ceva de povestit. Deschid gura în fața celor care mă cunosc cel mai bine și le spun cât ai făcut Tu.
Marcu 5:19
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
