Apa se aude înainte să se vadă.
Cineva coboară treptele din spatele amvonului și apa se mută în bazin, greu, cu un sunet gros, ca un lucru viu care se întoarce pe partea cealaltă în somn. Sunetul acela ajunge până în rândul al treilea, lângă geam, unde stă ea cu haina pe genunchi, pentru că sala este mică și s-a încălzit de la atâția oameni.
Este al patrulea botez la care vine anul acesta. Acum al verișoarei ei. Cunoaște ordinea slujbei așa cum își cunoaște ordinea sertarelor din bucătărie: cântarea, rugăciunea, cele două întrebări, versetul.
Întotdeauna versetul acela.
Fratele mai în vârstă deschide Biblia, își drege glasul exact în locul în care și-l drege de fiecare dată, și începe. Ea îl poate spune odată cu el, în gând, cuvânt cu cuvânt, fără să greșească.
"Nu știți că toți câți am fost botezați în Hristos Isus am fost botezați în moartea Lui?"
Îl știe de când avea nouă ani. Versetul acesta este ca tapetul din camera bunicii: l-a văzut de atâtea ori încât nu îl mai vede deloc.
Și apoi vine cuvântul următor. Cuvântul pe care l-a auzit de o sută de ori fără să îl audă niciodată.
Îngropați.
Se oprește în gând, la jumătatea propoziției.
Se uită la apă. La apa aceea pe care o cunoaște, cu treptele ei albastre și cu bucata de faianță de pe margine, lipită strâmb acum cinci ani și niciodată îndreptată. Și pentru prima dată în viața ei nu vede un bazin.
Vede o groapă în pământ, cu apă în ea.
Iar imediat după aceea, mai repede decât apucă să gândească, vine al doilea lucru, și acesta o lipește de scaun.
Dacă acolo este un mormânt, atunci Cineva a intrat în el înaintea mea.
Acum nu mai vorbesc despre ea.
Tu știi versetul. L-ai auzit la botezul cuiva, poate de zece ori, poate de o sută. Îl poți spune singur, poate chiar mai fluent decât fratele care îl citește.
Și tocmai de aceea nu l-ai mai auzit de mult. Un cuvânt pe care îl știi pe de rost devine mobilă: este în casă, stă pe același loc de ani de zile, nu îl mai atingi și nu îl mai vezi.
Stai jos un minut. Nu te examinează nimeni aici.
Ce este sub apă
Nu îți cer să înțelegi mai bine.
Pune jos lucrul acesta chiar de la început, pentru că te aștepți la el, iar așteptarea te obosește mai mult decât cererea. Nu urmează un test. Nu urmează o listă cu ce trebuie să simți în ziua aceea, ca să știi că a fost adevărat.
Deocamdată nu vorbim despre tine. Vorbim despre ce este sub apă.
Sau nu știți că toți câți am fost botezați în Hristos Isus am fost botezați în moartea Lui? Am fost deci îngropați împreună cu El, prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Hristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să umblăm într-o viață nouă.Romani 6, versetele 3 și 4
Citește încă o dată, încet, și oprește-te la un singur cuvânt. Îngropați.
Nu scrie spălați. Nu scrie curățați. Scrie îngropați, iar cuvântul acesta înseamnă același lucru în orice limbă de pe pământ. Se îngroapă un mort. Nimic altceva nu se îngroapă.
Deci sub apa aceea nu stă o rânduială. Stă un mormânt. Iar despre un mormânt contează un singur lucru înainte de toate: al cui este.
Și ridică o clipă ochii de la cuvânt la tine, pentru că răspunsul te privește înainte să te pregătească pentru ceva. Ești deja socotit în ce a făcut Mielul, nu în ce ai reușit tu să strângi până acum. Nu îți spun o părere a mea: Cuvântul spune că Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit, în 1 Corinteni 5:7, iar un miel jertfit o dată nu se mai cere a doua oară pentru aceeași casă. Ce face propoziția aceasta vie înăuntrul tău nu este fratele care o citește duminica, ci Duhul Sfânt, care duce mai departe ceea ce Dumnezeu a rostit deja.
Al cui este mormântul
Ca să vezi al cui este, trebuie să te întorci cu mult înainte de bazinul acela, într-o noapte din Egipt.
O casă. O familie strânsă înăuntru. Un miel, unul pentru fiecare casă, și sângele pus cu un mănunchi de isop pe cei doi stâlpi ai ușii și pe pragul de sus, acolo unde se vede din afară. Nimeni nu a fost întrebat în noaptea aceea ce fel de om este. Nimeni nu a fost cântărit la ușă.
"Voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi."
Sângele. Nu purtarea celor dinăuntru. Un miel dat în locul lor, și semnul pus acolo unde putea fi văzut.
Ai fost pus la socoteală ca o casă, nu ca o cifră într-un popor. Este scris că mielul se lua pentru fiecare casă, în Exod 12:3, iar felul acesta de a da un miel nu s-a schimbat când Mielul a primit un nume și o față. Duhul Sfânt este Cel care aduce lucrul acesta până în camera în care stai acum, pentru că altfel ar rămâne o istorie frumoasă despre alți oameni, într-o altă țară.
De atunci, în fiecare an, Paștele a repetat noaptea aceea. Aceeași masă, aceeași poveste spusă copiilor, același miel. Sute de ani de repetare, și toată repetarea aceasta aștepta o propoziție.
Propoziția vine mai târziu, într-o scrisoare, și are șapte cuvinte:
"Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit."
Mielul are un nume. Mielul are o față și o mamă și prieteni care I-au spălat picioarele de praf. Mielul este Isus, și El nu a fost dat pentru un popor în general, ci pentru case, una câte una, așa cum a fost dat în noaptea aceea.
Și Mielul acesta a fost pus într-un mormânt adevărat. Nu într-o imagine frumoasă. Într-o groapă săpată în piatră, cu o lespede la gură și cu un sigiliu peste ea, într-o grădină, într-o vineri seara, în timp ce prietenii Lui plecau acasă convinși că s-a terminat.
A treia zi, dis-de-dimineață, femeile care veneau cu miresme au găsit piatra dată la o parte. Doi bărbați în haine strălucitoare le-au întrebat:
"De ce Îl căutați printre cei morți pe Cel viu? Nu este aici, ci a înviat."
Mormântul este gol. Nu este o părere frumoasă despre viață. Este locul din care a pornit tot ce crezi tu astăzi.
Ascultă, deci, ce este încheiat, înainte să fie și simțit. Ești pe partea aceasta a pietrei date la o parte, nu pe partea cealaltă, și nimeni nu te-a întrebat la intrare dacă meriți să stai aici. Cuvântul spune că El a fost înviat prin slava Tatălui, în Romani 6:4, iar o slavă care a mutat o piatră de la gura unui mormânt nu se oprește la pragul casei tale. Duhul Sfânt ține partea aceasta a pietrei caldă pentru tine chiar în seara aceasta, fără să aibă nevoie de acordul temerilor tale.
Și acum întoarce-te la versetul de la botez, pentru că el spune și cine L-a scos afară: prin slava Tatălui. Tatăl L-a ridicat pe Fiul Lui. Învierea nu este numai o minune, este un verdict rostit tare: Tatăl a spus în auzul întregii lumi ce crede despre Fiul Lui.
Iar Romani 6 spune că verdictul acela nu s-a oprit acolo.
Tu ai stat în rândul al treilea, cu haina pe genunchi, și ai crezut că se vorbește despre o rânduială. De aceea versetul a ajuns mobilă. O rânduială o poți face bine sau prost, și de fiecare dată când auzeai versetul, undeva înăuntru începea socoteala: oare a fost destul, oare am simțit ce trebuia.
Nu despre asta este vorba acolo.
Sub apa aceea este mormântul Lui. Cine coboară acolo nu coboară singur și nu coboară în gol. Coboară în moartea Cuiva care a intrat întâi și a ieșit viu, iar de aceea cel care coboară nu este cel care se ridică.
Nu îți spun aici unde, și nu îți spun cum. Pentru asta caută pe cineva care te cunoaște și care poate sta lângă tine, și oprește-te acolo. Ce îți spun eu este pe Cine ai sub apa aceea.
Iată deci ce ți se pune în mâini acum, în camera în care stai, cu telefonul sau cu foaia în față.
Mielul a fost dat pentru tine. Nu pentru oameni în general, ci pentru casa ta, cu numele tău în ea, așa cum a fost dat în noaptea aceea, casă cu casă. Iar mormântul în care a intrat este gol de două mii de ani și nimeni nu l-a mai putut umple la loc.
Versetul acela nu a fost niciodată o formulă de slujbă. A fost tot timpul un anunț de moarte și de înviere, citit peste tine cu voce tare, la fiecare botez la care ai stat în rândul al treilea.
Ai primit astăzi ce nu ai avut la primele patru botezuri: urechea cu care se aude. Nu ți-a dat-o o zi mai bună din viața ta. Cuvântul lui Dumnezeu spune că cine coboară în moartea Lui se ridică într-o viață nouă, în Romani 6:4, iar propoziția aceea a fost citită peste tine de zeci de ori fără să ceară nimic de la tine în schimb. Duhul Sfânt a păstrat-o acolo, pe același loc, ca mobila din camera bunicii, până în ziua în care ai avut nevoie de ea.
Astăzi îl auzi.
Declare this over yourself
Rostește-le cu voce tare, cu mâinile mișcându-se. Autoritatea de a vorbi peste viața ta nu este a ta prin naștere, este a lui Hristos, și în Hristos ți-a fost dată, așa că cineva care încă nu a intrat în apă are exact aceeași îndreptățire să vorbească precum oricine altcineva din sală. Nu sunt cuvinte de-ale mele: Scriptura le ține, iar Duhul Sfânt le face vii, nu volumul vocii tale. Iar oricum ar răspunde El și oricât ar dura până se vede, ceea ce rostești este deja adevărat despre tine.
- Moarte, tu nu mai ai niciun cuvânt de spus asupra mea. Mielul a fost dat pentru mine la Paște și mormântul Lui este gol, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune că am fost îngropați împreună cu El ca să umblăm într-o viață nouă. În Numele lui Isus, omul vechi rămâne jos, iar cel care se ridică se ridică în El.
- Versetule, tu nu mai ești o mobilă în casa mea, chiar dacă te știu pe de rost. În tine este un mormânt, iar în mormântul acela a intrat Isus întâi, și Dumnezeu L-a scos afară viu prin slava Lui. Te aud astăzi prin Duhul Sfânt, nu te mai recit.
- Tată, Tu L-ai ridicat pe Fiul Tău prin slava Ta, iar ce ai rostit atunci despre El rostești astăzi și peste mine. Cobor mâinile o dată și apoi le ridic deschise, pentru că viața cu care mă ridic este a Lui, dată mie. Îți mulțumesc, în Numele lui Isus, că sunt al Tău astăzi și nu am nimic de dovedit ca să rămân.
Romani 6:4
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
