Doru scoate scaunele în curte de la cinci fără un sfert, pe întuneric, câte patru odată, două în fiecare mână, pe iarba udă de rouă. Le așază în rânduri de câte șapte, pentru că așa le așeza tatăl lui, și pentru că șapte încap exact între nuc și gard.
Face asta de treizeci și doi de ani. A început la nouă, cu câte un scaun.
Anul acesta a numărat scaunele, și a numărat și altceva.
A numărat de câți ani nu simte nimic.
Nu are îndoieli, și lucrul acesta nu îl poate explica nimănui. Dacă îl trezești la trei noaptea și îl întrebi dacă Hristos a înviat, spune da fără să se gândească, așa cum ar spune cum îl cheamă și cum se numește strada lui. Cuvintele sunt la locul lor, toate. Numai că sunt reci. Sunt mobilă. Mormântul gol a ajuns pentru el ca gardul din fundul curții: este acolo, este al casei, funcționează, nu se mai uită nimeni la el.
Și tăcerea aceasta îl sperie mai mult decât l-ar speria o îndoială. O îndoială ar fi măcar o mișcare. Ar însemna că ceva mai atinge ceva.
La cinci și zece a venit tanti Ana, prima, cum vine în fiecare an, cu coșul de nuiele.
Doru i-a luat coșul din mână, cum face de obicei, și l-a dus la masa de lângă ușă. Era greu. Flori legate cu fir de lână, o lumânare, un borcan învelit în hârtie, un ștergar curat pus deasupra ca un capac.
"Ce aveți aici, tanti Ana?"
"Mirodenii", a zis ea, și a râs de cuvântul ei. "Așa îi zic eu. Aduc la fel de cincizeci de ani. Prima dată am venit aici la nouăsprezece ani, cu coșul ăsta, de Paște, și l-am adus exact cum se duce la mormânt. Că așa venisem. La mormânt."
Doru a pus coșul jos, cu grijă, cu amândouă mâinile.
"Și ce s-a schimbat?"
Tanti Ana s-a uitat la rândurile de scaune de câte șapte, așezate pe iarba udă, fără să se grăbească să răspundă.
"M-a întrebat cineva de ce caut", a zis. "Nu ce simt. De ce caut. Douăzeci de ani venisem aici și nu mă întrebase nimeni asta."
Și a intrat, cum intră bătrânele, fără să aștepte ce ai tu de zis.
Doru a rămas în curte, pe întuneric, cu mâinile goale lângă un coș de mirodenii, la un mormânt care este gol de două mii de ani, pe iarba udă, între nuc și gard.
Și pentru prima dată în ani, nu s-a mișcat nimic în pieptul lui.
S-a mișcat o întrebare.
Întrebarea care le-a oprit pe femei pe loc
Hai la dimineața aceea, pentru că nu a fost deloc cum o desenăm noi.
Femeile nu au venit la înviere. Au venit la o îngropare făcută în grabă vineri seara și lăsată neterminată. Au cumpărat miresme, le-au pregătit, au așteptat să treacă Sabatul, și au pornit pe întuneric ca să facă o treabă. Duceau în mâini echipamentul unui om care nu așteaptă absolut nimic și merge oricum.
Și la mormânt le-a oprit o întrebare:
Iar pe când femeile erau înfricoșate și își plecau fețele spre pământ, cei doi le-au zis: de ce căutați printre cei morți pe Cel care este viu? Nu este aici, ci a înviat. Amintiți-vă cum v-a vorbit când era încă în Galileea.Luca 24:5 și 6
Uită-te ce aveau în mâini și ce au auzit. Miresme, și o veste care nu ținea cont de miresme. Iar pentru tine asta înseamnă un lucru foarte concret: ai fost întâmpinat cu vestea aceea într-o dimineață în care nu aveai în mâini decât treaba de făcut, pentru că Luca 24:6 spune nu este aici, ci a înviat, și mesajul nu a așteptat ca femeile să simtă corect ca să fie adevărat. Cel care duce vestea aceasta până în pieptul unui om amorțit este Duhul Sfânt, nu volumul cu care este spusă.
Și mai departe, în capitolul acela, se întâmplă ceva ce nu se predică aproape niciodată. Femeile s-au dus și au spus totul celor unsprezece. Iar celor unsprezece cuvintele acelea le-au sunat ca o poveste goală, și nu le-au dat crezare.
Prima dimineață de înviere a fost plină de oameni care nu au simțit ce trebuia, când trebuia.
Mielul, mormântul și apa
Acum trebuie spus limpede ce este sub toate acestea, altfel tot ce urmează este o ceremonie frumoasă și nimic mai mult.
Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o frământătură nouă, așa cum sunteți, fără aluat. Căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit.1 Corinteni 5:7
Chiar acum, în timp ce citești, Paștele tău are un nume și are un trup: 1 Corinteni 5:7 spune că Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit. Nu a fost jertfită o idee și nu a înviat o metaforă, iar Duhul Sfânt nu te trimite la un simbol, te trimite la o Persoană care a ieșit din piatră cu numele ei.
Și abia acum are sens versetul care se citește la aproape fiecare botez din România:
Sau nu știți că toți câți am fost botezați în Hristos Isus am fost botezați în moartea Lui? Am fost deci îngropați împreună cu El prin botez în moarte, ca, așa cum Hristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să umblăm în viață nouă.Romani 6:3 și 4
Ascultă unde te duce apa aceea. Ai primit un loc într-o moarte care nu este a ta: Romani 6:4 spune că am fost îngropați cu El prin botez în moarte, ca să umblăm în viață nouă. Sub apă nu este o baie, este un mormânt, iar Duhul Sfânt este Cel care face vie în tine tocmai partea a doua, ieșirea.
De aceea nu se coboară numai. Se coboară și se ridică. Un om care intră în apă intră într-o îngropare împrumutată și iese dintr-o înviere împrumutată, și amândouă sunt ale Altcuiva înainte să fie ale lui.
Amorțeala nu este necredință
Și acum lucrul pentru care ai deschis pagina aceasta.
Amorțeala ta nu are niciun drept să stea între tine și învierea Lui, pentru că Luca 24:11 spune că nici celor unsprezece cuvintele nu le-au sunat, în dimineața aceea, decât ca o poveste goală, și totuși El era viu în timp ce ei nu credeau nimic. Ai deja un mormânt gol care nu depinde de temperatura pieptului tău, iar Duhul Sfânt este Cel care aduce înapoi căldura, la vremea Lui, nu la comanda ta.
Nimeni nu te acuză aici pentru că ai auzit prea des un lucru adevărat. Un om care așază scaune treizeci și doi de ani nu are o problemă de credincioșie.
Și fii atent la ce a spus femeia din curte, pentru că este exact medicamentul. Nu a fost întrebată ce simte. A fost întrebată de ce caută. Cele două nu se măsoară cu același instrument: simțirea vine și pleacă cu vremea și cu somnul, iar căutarea se vede în ce ai în mână la cinci fără un sfert dimineața.
Tu ai în mână un coș. De treizeci și doi de ani. Asta nu este răceală. Asta este căutare care și-a uitat numele.
Iar dacă întrebi unde și cum se face pasul care urmează, nu de la pagina aceasta afli. Du-te la oamenii care te cunosc și care te-au învățat, spune-le exact ce ai citit aici, și lasă-i pe ei să te ducă.
Aici mesajul se oprește din învățat, și urmează să se întâmple ceva.
Nu ți se cere să produci o emoție. Nu ți se cere să simți la fel ca la nouă ani, și dacă nu vine nimic, asta nu spune nimic despre tine și nu spune nimic despre Dumnezeu.
Ce ți se cere este mult mai simplu și se face cu mâinile: lasă jos coșul, și deschide palmele.
Deci primește. Coboară mâinile ca un om care pune jos un coș greu, apoi ridică-le deschise. Este al tău mormântul acela gol, pentru că Luca 24:6 spune că El nu este acolo, ci a înviat, iar Duhul Sfânt este Cel care te scoate afară împreună cu El.
Declare this over yourself
Două lucruri trebuie să stea sub picioarele tale înainte ca vorbele acestea să însemne ceva. Întâi: dreptul de a vorbi așa nu vine din ce simți astăzi, este al lui Hristos, iar în Hristos ți-a fost dat, și Îl reprezinți când deschizi gura. Al doilea: rezultatul este al Lui. El hotărăște cum și când, la vremea Lui, iar liniștea Lui nu este niciodată dovada că ai crezut prea puțin.
- Coș cu miresme, tu nu ești pregătirea de care am nevoie, și nu te mai duc la un mormânt despre care știu că este gol. Cuvântul spune că El nu este acolo, ci a înviat, în Luca 24:6, deci mâinile mele au astăzi altceva de făcut. Le cobor și le ridic deschise.
- Frică de a fi rămas fără inimă, tu nu ești verdictul meu, și te dau jos în Numele lui Isus. Duhul Sfânt este Cel care face viu ceea ce a rostit Dumnezeu, și de aceea învierea nu se ține cu emoția mea.
- Isuse, Tu ai intrat în mormânt înaintea mea și ai ieșit din el, și de aceea apa în care intru eu are fund și are ieșire. Cobor mâinile cu Tine și le ridic cu Tine, și ies de acolo purtând Numele Tău.
Luca 24:5 și 6
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
