Banca este de lemn, cu vopseaua sărită pe brațe, și stă lângă ușa laterală, unde se strâng scaunele.
Băiatul are douăzeci și șase de ani și a venit cu bicicleta. A intrat de trei ori în hol și de trei ori a ieșit înapoi, ca un om care își caută cheile. Acum stă pe bancă, cu coatele pe genunchi, și se uită la o furnică pe betonul crăpat.
În buzunarul de la spate are o listă. A scris-o de patru ori în patru luni, de fiecare dată mai lungă, pe spatele unui grafic de la lucru. Are șaisprezece rânduri. Unele rânduri au litere mici sub ele.
El crede că, până nu spune tot, în ordine, cuiva, nu are ce căuta la apă. Și pentru că lista are șaisprezece rânduri, nu spune nimic. Nu de patru luni. De trei ani.
Ușa se deschide. Iese un om de vreo șaizeci de ani, cu mânecile suflecate, cu un pahar de plastic în mână. Se uită la bancă, nu întreabă nimic, se așază la celălalt capăt și pune paharul jos, între ei.
Nu spune „ce ai pe suflet". Nu spune „hai să vorbim". Stă.
Trec unsprezece minute. Băiatul le numără pe ceasul de la mână, pentru că nu are altceva de făcut cu mintea. Se aude înăuntru cum se strâng scaunele, cineva râde la bucătărie, o mașină pleacă din curte.
Și la minutul unsprezece, băiatul spune o propoziție. Nu prima de pe listă. Nu cea mai grea. Cea mai scurtă, aceea pe care nici nu o socotise importantă, șase cuvinte pe care nu le mai spusese nimănui.
Și atunci se întâmplă singurul lucru care contează în toată seara aceea.
Omul de la celălalt capăt al băncii nu se ridică.
Nu tresare. Nu se lasă pe spate. Nu se uită la ceas. Nu strigă pe altcineva. Rămâne exact unde stătea, cu paharul între ei, și după o vreme spune două cuvinte:
„Mai stăm."
Mai stau. Vreo douăzeci de minute, mai mult tăcere decât vorbă.
Când se ridică, în sfârșit, omul își scutură pantalonii și zice, ca despre vreme:
„Nu îmi datorezi restul."
Băiatul merge acasă cu bicicleta pe lângă el, pe jos, tot drumul, deși era coborâre.
Trei ani a stat departe de o bancă din cauza a șaisprezece rânduri. Și a fost nevoie de șase cuvinte și de un om care nu s-a ridicat.
Răspunsul cinstit la întrebarea ta
Întrebarea este bună și nu o luăm în glumă nicio secundă. Ea nu vine din lene. Vine din faptul că îți pare că ai ceva de ascuns, iar oamenii care întreabă lucrul acesta sunt de obicei oamenii cei mai serioși din sală.
Așa că îți dau răspunsul întreg, fără să îl rotunjesc.
Nu. Nu datorezi nimănui un inventar complet al vieții tale ca preț de intrare.
Nu există în Scriptură nicio listă predată nimănui înainte de apă. Nu găsești un om care își recită trecutul la marginea râului ca să fie lăsat să intre. Ceea ce găsești este cu totul altceva, și este mai bun.
Nu ești obligat la un inventar, și lucrul acesta nu îți dă voie să te ascunzi. Scriptura spune limpede de ce se mărturisește un om altui om: ca să fie vindecat, în Iacov 5:16, iar Duhul Sfânt este Cel care duce vindecarea aceea până unde nu ajunge nicio explicație.
Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.Iacov 5:16
Citește pentru ce se face. Ca să fiți vindecați. Nu ca să fiți verificați.
Și citește cine face lucrul acesta: unii altora. Nu unul singur în fața unei mese cu oameni care ascultă. Mărturisirea despre care vorbește versetul acela este între oameni care merg amândoi, care se roagă amândoi, care se pleacă amândoi.
Iar înaintea lui Dumnezeu, lucrul stă altfel, și aici nu se face rabat: acolo se spune tot, pentru că acolo se știe deja tot.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.1 Ioan 1:9
Ai primit deja iertarea aceasta pentru tot ce ai adus înaintea Lui, și nu pe bucăți, după cât ai reușit să povestești. Cuvântul spune că El curăță de orice nelegiuire, în 1 Ioan 1:9, iar Duhul Sfânt este Cel care face curățirea aceea reală în tine, nu memoria ta bună.
Ce nu tace bine în tine
Acum trebuie să îți spun și partea cealaltă, pentru că un răspuns care te lasă doar liniștit nu te-a ajutat.
Există un fel de tăcere care costă. Nu vorbesc despre discreție. Vorbesc despre lucrul acela pe care îl duci de trei ani și care se strică în tine pe măsură ce îl duci.
Omul care a scris psalmul de mai jos știa exact cum se simte.
Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea, și Tu ai iertat vina păcatului meu.Psalmul 32:3 și 5
Oasele. Nu conștiința, nu sufletul: oasele. Tăcerea aceea se simte în corp, și tu știi asta, altfel nu ai fi ieșit de trei ori din hol.
Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă milă.Proverbe 28:13
Uită-te ce se capătă. Milă. Nu aprobare, nu certificat, nu voie de intrare. Milă.
Mila aceea este a ta, și ea nu se dă la cantitate. Făgăduința din Proverbe 28:13 nu spune cine spune mai mult primește mai mult, iar Duhul Sfânt este Cel care te duce spre milă, nu spre cântar.
Și acum îți dau singurul criteriu de care ai nevoie, ca să nu mai citești liste. Nu se cere totul. Se cere lucrul care încă te ține.
Lucrul acela pe care îl știi deja, care ți-a venit în minte la a treia frază din articolul acesta. Acela se spune. Nu pentru că cineva îl cere, ci pentru că oasele tale îl duc și nu au fost făcute pentru asta.
Iar dacă ceva din ce duci nu este numai trecut, ci încă se întâmplă și mai este cineva în el, atunci lucrul acela nu este un secret, este o situație. Situațiile se pun pe masă la oamenii care te cunosc, întregi, pe îndelete, cu ajutor. Nu se rezolvă cu o listă recitată o dată și nici cu o tăcere de trei ani.
Cui, și cât
Ajungem la partea practică, și ea este mai simplă decât te temi.
Unul sau doi oameni. Nu o sală. Nu toți. Nu cine se nimerește să întrebe. Alege oameni care te cunosc, care te-au învățat, care nu se ridică de pe bancă și care nu duc mai departe ce li se spune.
Cât? Atât cât spui adevărat. O propoziție adevărată este mai mult decât șaisprezece rânduri rostite ca să scapi de ele.
Iar dacă ți se pare că un om nu poate să audă ce ai tu de spus fără să se ridice, uită-te la Cine ține scaunul:
Căci nu avem un Mare Preot care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm milă și să găsim har.Evrei 4:15 și 16
Ai primit un Mare Preot care nu Se ridică de pe bancă atunci când începi să vorbești. Cuvântul spune că El poate avea milă de slăbiciunile noastre, în Evrei 4:15, iar Duhul Sfânt este Cel care te duce la scaunul harului cu deplină încredere, nu cu lista în buzunar.
Ești curățit înaintea Lui prin ce a făcut El, nu prin cât de complet ai povestit tu. Scriptura spune că El curăță de orice nelegiuire, în 1 Ioan 1:9, iar Duhul Sfânt nu așteaptă rândul șaisprezece ca să Se apuce de lucru în tine.
Ridică-te de pe bancă.
Nu îți spun aici unde, nici cum, nici cu cine se face lucrul următor, și nu îți dau cuvintele. Pentru asta mergi la oamenii care te cunosc și care te-au învățat, și te oprești acolo, pentru că lucrul acesta se face împreună și niciodată singur.
Îți spun ce se întâmplă cu gura ta, iar gura ta este a ta în camera în care stai acum.
Chiar acum, în timp ce citești, ieși din logica inventarului. Nu ai de predat o lucrare, ci de spus un adevăr: Cuvântul spune că mărturisirea unii altora este pentru vindecare, în Iacov 5:16, iar Duhul Sfânt este Cel care deschide gura unui om la minutul unsprezece, nu curajul lui adunat de acasă.
Și nu mai duci lista ca pe o taxă. O duci ca pe un drum, pe rând, cu cineva alături.
Declare this over yourself
Rostește-le cu pagina deschisă în față, înainte să te simți gata. Dreptul de a vorbi așa nu ți-l dă cineva după ce ai spus tot: ți-a fost dat în Hristos, iar Duhul Sfânt este Cel care îl face lucrător în tine. Vorbește fricii și binecuvântează oamenii, iar rezultatul este al Lui, pentru că El hotărăște cum și când lucrează, la vremea Lui.
- Inventar pe care îl repet în cap de patru luni, tu nu ești prețul intrării, și îți iau astăzi dreptul de a ține poarta. Scriptura spune că mărturisirea unii altora este pentru vindecare, în Iacov 5:16, deci ce spun eu se spune ca să fiu vindecat, nu ca să fiu primit.
- Spaimă că cineva se ridică de pe bancă, tu nu ești adevărul despre casa mea, și te scot afară în Numele lui Isus. Cuvântul spune că avem un Mare Preot care poate avea milă de slăbiciunile noastre, în Evrei 4:15, iar Duhul Sfânt nu S-a ridicat niciodată de lângă un om care începe să vorbească.
- Doamne, Tu ai auzit toate cele șaisprezece rânduri înainte să le scriu eu, și tot nu Te-ai ridicat de pe bancă. Scriu întrebarea pe hârtie, o las deschisă, și spun o propoziție adevărată, în Numele lui Isus, la un om pe care Tu l-ai pus lângă mine.
Iacov 5:16
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
