Lista este scrisă cu pixul lui, pe o foaie de caiet de matematică, și stă prinsă cu un magnet de frigider, sub un bilet de la școală.
Paisprezece rânduri. Le-a scris el singur, după ce a întrebat. A întrebat oameni buni, cu răbdare, care i-au răspuns cu răbdare, unul câte unul, în timp ce strângeau scaunele: ce se face acum, ce nu se face acum, cum se citește, cât se citește, ce se lasă.
Are treizeci și șase de ani și șase săptămâni de la apă.
Ține douăsprezece rânduri din paisprezece. Nu e rău. Este chiar bine, și el nu vede lucrul acesta niciodată, pentru că se uită numai la cele două care nu se țin.
Luni merge. Marți merge greu. Miercuri seara stă pe scaunul din bucătărie, cu Biblia deschisă la Levitic, și simte în piept o oboseală pe care nu îndrăznește să o spună nimănui, pentru că i se pare că a spune-o ar fi nerecunoștință: obosesc de la fiecare pagină înainte să înțeleg ceva din ea.
În aceeași săptămână, băiatul lui începe să umble.
Are paisprezece luni și un covor de cârpe între plită și masă, cam trei metri. Se ține de scaun, dă drumul, face doi pași, cade pe fund, se supără o secundă, se ridică. Cade iar. Se ridică iar. Nimeni nu îi dă notă. Nimeni nu îi spune că, dacă nu ajunge din patru pași, nu doarme în casă la noapte.
Bunica râde de la masă. Mama pune ceaiul. Câinele se dă la o parte.
Și miercuri seara, cu Biblia deschisă la o pagină grea și cu paharul de ceai lângă cot, omul se uită la copilul lui și îi vine în minte întrebarea care îi schimbă anul:
Copilul acesta umblă ca să intre în casă?
Nu. Copilul acesta este în casă. El umblă pentru că i s-au făcut picioarele.
Și încă un lucru, cel mai mic și cel care taie cel mai adânc: copilul nu merge spre o ușă. Merge spre el, spre mâinile lui, întinse la un metru și jumătate de covor.
Omul se uită la frigider. Paisprezece rânduri, cu pixul lui.
Și înțelege că a citit toată lista aceea ca pe o scară pusă la ușa unei case în care el dormea deja.
Lista de pe frigider nu este dușmanul tău
Vreau să încep de acolo, ca să nu se strâmbe nimic pe drum.
Foaia aceea de pe frigider este un lucru bun. Foamea din care s-a născut ea este un lucru și mai bun, și nu am de gând să ți-o iau. Un om care iese din apă și întreabă „ce se face acum" este un om treaz, nu un om legalist.
Și oamenii care ți-au răspuns nu ți-au făcut rău. Ți-au dat ce aveau, cu grijă, adesea seara, obosiți, după ce strânseseră scaunele. Poate le-a fost dat lor la fel, de altcineva, într-un an greu. Binecuvântați să fie pentru ce ți-au dat.
Așa că nu strici nimic astăzi. Nu rupem foaia. Nu ne supărăm pe nimeni.
Mutăm un singur lucru, și acela este motorul.
Nu ești candidat la ușa casei acesteia, și de aceea oboseala din pieptul tău are un nume greșit. Scriptura spune că omul aleargă pe calea poruncilor Lui pentru că Dumnezeu îi lărgește inima, în Psalmul 119:32, iar Duhul Sfânt este Cel care lărgește acolo, unde tu nu ajungi nici cu voința, nici cu rușinea.
Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu îmi lărgești inima.Psalmul 119:32
Citește ordinea din versetul acela, pentru că este pe dos față de cum ai citit tu lista.
Nu spune „mă țin de porunci și așa mi se lărgește inima". Spune „alerg pentru că Tu îmi lărgești". Lărgirea vine întâi. Alergarea vine din lărgire. Aceasta nu este o slăbire a poruncii, este singura explicație pentru care cineva o ține fără să se usuce.
Motorul nu este voința ta
Acum vine versetul care mută tot, și el este vechi, dat unui popor care avea deja legea scrisă și tot nu putea umbla în ea.
Voi pune Duhul Meu în voi și veți umbla în legile Mele, și veți păzi și veți împlini poruncile Mele.Ezechiel 36:27
Uită-te la ordinea din propoziție. Întâi Duhul pus înăuntru. Apoi umblarea. Nu invers.
Dumnezeu nu spune „umblați bine și apoi vă dau Duhul". Spune că pune Duhul, și din Duhul pus iese umblarea. Adică lucrul pe care tu îl încerci de șase săptămâni cu voință de fier a fost dintotdeauna gândit ca lucrare de dinăuntru.
Ai primit un Duh pus înăuntru, nu o listă întinsă la ușă. Făgăduința aceasta este scrisă în Ezechiel 36:27, iar Duhul Sfânt nu stă în tine ca un supraveghetor cu creionul în mână, ci ca puterea de a face ce ți se pare astăzi imposibil miercuri seara.
Iar Pavel scrie același lucru unor oameni care se străduiau din răsputeri:
Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Lui plăcere.Filipeni 2:13
Și voința. Nu numai fapta. Chiar și dorința de a te trezi la cinci fără un sfert nu este produsul tău.
Ai deja puterea de a umbla, și ea nu ți se dă la sfârșitul unei săptămâni bune. Cuvântul spune că Dumnezeu lucrează în om și voința și înfăptuirea, în Filipeni 2:13, iar Duhul Sfânt este Cel care face lucrarea aceasta acum, în omul care încă nu ține două rânduri din paisprezece.
A umbla, nu a urca
Aici este ceva din limba în care s-a scris cea mai mare parte din Vechiul Testament, și el schimbă imaginea din capul tău.
Cuvântul ebraic pentru a umbla este halakh. De la el vine cuvântul care înseamnă felul în care umbli, mersul tău, drumul tău zi de zi. Este un cuvânt de picioare, nu de trepte.
Nu există în Biblie imaginea unui om care urcă o scară spre o ușă ca să fie primit. Există, de la un capăt la altul, imaginea unui om care umblă: cu Dumnezeu, înaintea Lui, pe calea Lui, în casa Lui.
Și uită-te cum se învață umblarea aceasta. Nu la școală, cu note. În casă, pe drum, la culcare, la trezire, de la un tată:
Și cuvintele acestea, pe care ți le poruncesc astăzi, să le ai în inima ta. Să le sădești în copiii tăi și să vorbești de ele când vei fi în casa ta, când vei merge pe drum, când te vei culca și când te vei scula.Deuteronom 6:6-7
În casa ta. Pe drum. La culcare. Exact locurile în care umblă un copil de paisprezece luni pe un covor de cârpe.
Ești deja în casă, și de aceea învățătura care ți se dă nu este o condiție de intrare. Cuvântul spune că cei care trăiesc prin Duhul umblă prin Duhul, în Galateni 5:25, iar Duhul Sfânt este Cel care ține pasul acesta, nu voința ta de luni dimineață.
Iar Isus a spus limpede ce fel de povară duce omul care umblă cu El, și cuvintele Lui nu se potrivesc cu ce simți tu miercuri:
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară.Matei 11:29-30
Dacă ce duci tu acum este greu, nu înseamnă că ești un om slab. Înseamnă că ai luat în spate o scară, iar scara nu a fost niciodată în listă.
Umblarea aceasta este a ta, și ea începe de la trei metri de covor, nu de la paisprezece rânduri ținute perfect. Făgăduința din Galateni 5:25 nu îți cere să ajungi din patru pași, iar Duhul Sfânt lucrează în oameni care se ridică de pe covor cu fața umflată de somn.
Și acum întoarce lista pe partea cealaltă, la propriu, dacă vrei. Nu este o scară. Este descrierea felului în care se umblă în casa în care dormi deja.
Ridică-te de pe scaunul din bucătărie.
Nu îți spun aici unde, nici cum, nici cu cine se face lucrul următor, și nu îți fac altă listă. Pentru asta mergi la oamenii care te cunosc și care te-au învățat, și te oprești acolo, pentru că lucrul acesta se face împreună și niciodată singur.
Îți spun ce se întâmplă cu pieptul tău, iar pieptul tău este al tău în camera în care stai acum.
Chiar acum, în timp ce citești, cobori scara și rămâi în casă. Nu îți iei sarcina de a produce sfințenia, ci de a umbla în ea: Cuvântul spune că Dumnezeu pune Duhul Lui în om și atunci omul umblă în legile Lui, în Ezechiel 36:27, iar Duhul Sfânt este Cel care face lucrul acesta în tine miercuri, când nu ai nimic de arătat.
Și mergi spre o față, nu spre o ușă. Mâinile sunt întinse la un metru și jumătate de covor.
Declare this over yourself
Rostește-le cu mâna pe piept, înainte să bifezi ceva din săptămâna care vine. Dreptul de a vorbi așa nu îl urci: ți-a fost dat în Hristos, iar Duhul Sfânt este Cel care îl face lucrător în tine. Vorbește lucrului care te apasă, iar rezultatul este al Lui, pentru că El hotărăște cum și când lucrează, la vremea Lui.
- Scară pe care mi-am pus-o singur în cap, tu nu ești drumul spre Tatăl meu, și te dau jos din casa aceasta. Scriptura spune că omul aleargă pe calea poruncilor pentru că Dumnezeu îi lărgește inima, în Psalmul 119:32, deci ce mă duce înainte este o inimă lărgită, nu o treaptă urcată.
- Gând că nu țin pasul cu ai mei, tu nu ești măsura casei acesteia, și te scot afară în Numele lui Isus. Cuvântul spune că Dumnezeu pune Duhul Lui în om și atunci omul umblă în legile Lui, în Ezechiel 36:27, iar Duhul Sfânt locuiește aici, nu vine în inspecție.
- Doamne, Tu nu ai pus o scară la ușa Ta, ai pus un Duh înăuntrul meu, și de aceea alerg în loc să urc. Îmi țin mâna pe piept și umblu astăzi prin casa Ta, în Numele lui Isus, spre fața Ta, nu spre o ușă.
Psalmul 119:32
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
