Joi seara, la Nelu în curte, masa se pune la șapte. Așa se pune de zece ani.
Aceeași masă de lemn, aceeași mușama cu pătrățele, aceleași cinci scaune, dintre care unul se leagănă și nimeni nu îl repară, pentru că e al lui Bebe și Bebe zice că așa îi place.
Cristi aduce roșiile. Marian aduce brânza. Nelu are curtea și vița de deasupra. Bebe nu aduce nimic și povestește. Dan aduce pâinea, iar de un an spală și vasele.
Joi seara aceasta Dan a venit cu geaca pe el și cu o propoziție învățată în mașină.
O repetase de trei zile. Băieți, eu nu mai vin.
Nu era supărat pe ei. Îi iubea. Îi știa de la liceu, le știa copiii pe nume, pe doi dintre ei îi dusese la spital la trei dimineața, fără să întrebe de ce. Dar de un an, de când se schimbase în el ceva ce nu putea explica în cuvinte simple, i se strecurase în cap o socoteală: un om serios nu mai stă la masa la care stătea înainte. Un om serios pleacă. Se vede că s-a schimbat cineva prin cine nu mai este lângă el.
Nimeni nu i-a spus asta în față. A citit-o singur, printre rândurile unei liste pe care i-o dăduse un om care îl iubea. O listă bună, cu lucruri bune. La care el a adăugat singur, pe ultima poziție, cu creionul, ce credea el că lipsește.
Așa că a venit cu propoziția gata și a așteptat o pauză în vorbă.
Pauza a venit după brânză.
Numai că nu a vorbit Dan.
A vorbit Nelu, care nu se uita la nimeni, ci curăța un ardei cu briceagul.
"Dane. Tu ai observat că de un an nu mai înjuri?"
Dan a rămas cu mâna pe pahar.
Nimeni nu a râs. Asta a fost partea cea mai ciudată din toată seara. La masa aceea se râdea de tot, de zece ani, ca la un meci.
"Și că faci vasele", a zis Marian.
"Și că nu ne-ai zis nimic", a zis Bebe, care nu tace niciodată, și de data asta a vorbit încet. "Un an. Niciodată. Nici măcar în noaptea în care m-ai dus la mama, la spital."
Cristi a împins farfuria cu roșii spre el, cum împingi ceva spre un om care trebuie să mănânce.
Dan stătea cu geaca pe el, la masa de la care venise să plece, și afla, la un ardei curățat cu briceagul, că masa aceea îl citise un an întreg.
Venise să anunțe o plecare.
Și descoperise că, stând, spusese deja ceva.
Rugăciunea pe care a făcut-o Isus cu o seară înainte de cruce
Cu câteva ore înainte să fie arestat, Isus S-a rugat cu voce tare pentru oamenii Lui, și cineva a scris tot. Este cea mai lungă rugăciune a Lui pe care o avem. Uită-te ce cere în ea, și mai ales ce nu cere.
Nu Te rog să îi iei din lume, ci să îi păzești de cel rău.Ioan 17:15
Și, câteva rânduri mai jos:
Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.Ioan 17:18
Ai primit, cu o seară înainte de cruce, o rugăciune care nu te scoate din lume: Ioan 17:15 spune limpede nu Te rog să îi iei din lume, ci să îi păzești de cel rău. Iar Cel prin Care păzirea aceea lucrează în tine, joi seara, la masa cu mușama, este Duhul Sfânt, Care duce mai departe ceea ce Dumnezeu a rostit deja.
Citește iar cele două cereri, pentru că împreună închid discuția. Nu m-am rugat să fie scoși. Nu m-am rugat să fie lăsați neapărați. Amândouă în același loc. Dacă scoaterea din lume ar fi fost planul, rugăciunea aceea ar fi fost cea mai potrivită ocazie să o ceară, și nu a cerut-o.
Nu se schimbă lista, se schimbă motorul
Acum ceva despre lista aceea, pentru că nu am nimic de spus împotriva ei.
Foamea de sfințenie este bună. Este de la Dumnezeu, și un om care vrea să fie curat vrea lucrul potrivit. Oamenii care ți-au întins lista au vrut binele tău, nu răul tău. Ei au văzut cât de repede se pierde un om și au încercat să îți dea un gard. Cinstește-i pentru asta. Nu voi râde niciodată de un gard care a ținut pe cineva în viață.
Dar un gard nu merge. Îți arată unde este drumul. Nu poate face un pas în locul tău.
Și exact aici Dumnezeu spune ceva ce mută totul din afară înăuntru:
Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați în legile Mele.Ezechiel 36:26-27
Ți s-a dat o inimă nouă și un duh nou, iar Ezechiel 36:27 spune că El pune Duhul Său înăuntru și îl face pe om să umble în legile Lui. Nu ți s-a dat o scară de urcat cu puterile tale: ți s-a dat Duhul Sfânt înăuntru, Care duce pasul. Motorul s-a mutat. Lista a rămas unde era.
Pavel spune același lucru cu o singură ordine, și ordinea este tot mesajul:
Umblați prin Duhul și nu veți împlini pofta firii.Galateni 5:16
Ai deja puterea de a umbla, și ea nu se strânge din voință: Galateni 5:16 spune umblați prin Duhul, și abia apoi vorbește despre ce nu se mai împlinește. Întâi Duhul Sfânt, apoi umblarea. Niciodată invers, și niciodată din depozitul de hotărâre pe care îl faci duminică seara și îl termini miercuri la prânz.
Cuvântul ebraic pentru felul în care umblă un om este halakhah, de la a merge. Nu este un regulament de scară de bloc. Este drumul unei case, învățat de la un Tată care merge înaintea copilului și îi spune, din față, unde este groapa. Instrucțiunea Lui nu este o scară pe care urci ca să fii primit. Este mersul unui om care a fost deja primit și acum învață unde se pune piciorul.
Ce se schimbă totuși la masa aceea
Nu am spus că nu se schimbă nimic. Se schimbă mult, și se vede.
Nelu a văzut. Marian a văzut. Bebe, care nu tace niciodată, a numărat un an de zile. Nimeni de la masa aceea nu a avut nevoie de un anunț, pentru că ceea ce se schimbă înăuntru iese la vedere prin lucruri mici: ce se spune și ce nu se mai spune, cine spală vasele, pe cine duci la spital la trei dimineața și nu povestești nimănui.
Iar Pavel a fost întrebat exact ce te întrebi tu, și a răspuns fără să ocolească:
Când v-am scris să nu vă amestecați cu cei desfrânați, nu am vrut să spun despre oamenii lumii acesteia, altfel ar trebui să ieșiți din lume.1 Corinteni 5:9-10
Chiar acum, în timp ce citești, frica de a nu fi luat în serios nu are niciun drept să rămână judecătorul prieteniilor tale. Cuvântul spune că Pavel nu a vorbit despre oamenii lumii acesteia, altfel ar trebui să ieșim din lume, în 1 Corinteni 5:10, iar Duhul Sfânt este Cel care te păzește acolo unde stai, nu doar acolo de unde pleci.
Și acum partea cinstită, ca să nu pleci de aici cu jumătate de adevăr. Nu orice masă este la fel, și nu orice om poate sta la orice masă. Sunt locuri în care un anumit om se pierde de fiecare dată, și acolo nu este vorba de curaj, este vorba de minte sănătoasă. Dar lucrul acesta nu se hotărăște de pe o pagină de internet, și nu se hotărăște nici după o listă generală: se hotărăște cu oamenii care te cunosc pe tine, cu numele tău, și cu ce știi tu că ți se întâmplă în locul acela. Spune-le cinstit unde te pierzi și unde nu, și lasă-i să te ajute să alegi.
Iar dacă întrebi unde și cum se face pasul care urmează, nu de la pagina aceasta afli. Du-te la oamenii care te cunosc și care te-au învățat, spune-le exact ce ai citit aici, și lasă-i pe ei să te ducă.
Aici mesajul se oprește din învățat, și urmează să se întâmple ceva.
Nu ți se cere să te hotărăști mai tare. Ai încercat, și hotărârea ține până miercuri, și apoi obosește, pentru că așa este făcută. Și nu ți se cere să simți ceva anume, iar dacă nu vine nicio emoție, asta nu spune nimic despre tine și nu spune nimic despre Dumnezeu.
Ți se cere să pui mâna acolo unde a fost pusă puterea. Nu pe listă. Pe piept.
Deci primește. Este a ta umblarea aceasta, pentru că Ezechiel 36:27 spune că El pune Duhul Său în om ca să îl facă să umble, iar Duhul Sfânt nu obosește la jumătatea săptămânii.
Declare this over yourself
Două lucruri trebuie să stea sub picioarele tale înainte ca vorbele acestea să însemne ceva. Întâi: dreptul de a vorbi așa nu vine din cât de bine te-ai ținut săptămâna asta, este al lui Hristos, iar în Hristos ți-a fost dat, și Îl reprezinți când deschizi gura. Al doilea: rezultatul este al Lui. El hotărăște cum și când, la vremea Lui, iar liniștea Lui nu este niciodată dovada că ai crezut prea puțin.
- Masă de joi seara, tu nu ești ispita mea și nu ești nici scuza mea, și nu te mai las să hotărăști cine sunt eu când stau la tine. Isus a cerut pentru mine să fiu păzit în lume, nu scos din lume, în Ioan 17:15, deci locul meu la tine nu este o scăpare, este o trimitere. Îmi pun mâna pe piept și rămân trimis.
- Frică de a nu fi luat în serios, tu nu ești măsura mea, și te scot afară în Numele lui Isus. Duhul Sfânt este pus înăuntru ca să mă facă să umblu, așa cum este scris, și de aceea seriozitatea mea nu se cântărește la ușa nimănui.
- Duhule Sfânt, Tu ești înăuntru și Tu duci pasul, și de aceea puterea de a umbla nu se mai adună din voința mea. Îmi țin mâna pe piept și merg joi seara la masa aceea ca unul trimis de Tine.
Ioan 17:15
This message is free, and always will be. There is nothing to unlock, nothing to subscribe to, and nothing you owe for having received it.
